Plan de recapitulare
Sistemul
modal este format din scări modale şi moduri populare
Scarile
modale se găsesc în muzica populară românească şi sunt formate dintr-un număr
redus de sunete.
Scări
oligocordice 2-4 sunete
Scări
pentacordice 5 sunete succesive
Scări
pentatonice 5 sunete in salturi
Modul
este un sistem de relaţii sonore specific muzicii populare
Modurile de stare majoră
Ionian DO-DO
Lidian
Fa-FA
Mixolidian
Sol-Sol
Moduriel de stare minoră
Dorian
Re-Re
Frigian Mi-Mi
Eolian
La-La
Locrian Si-SI
Genuri ale
folclorrului ocazional : cântecul
de nuntă, cântecul funebru, colindul , cântecul de stea.
Genuri ale folclorului neocazional : doina şi balada
Doina este o creație lirică, vocală sau
instrumentală, specifică poporului
român, în care interpretul își
exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă,
tristețe, iubire, ură împotriva asupritorilor, regret etc. Tot doină este
numită și o specie a literaturii populare, aparținând genului
liric, în care autorul își
exprimă sentimentele și convingerile față de unele probleme ale vieții, față de
timp și natură și față de sine însuși.
Balada (lat. ballare, pe filieră
provensală, ballada – „dans“ / „cântec“; cf. fr. ballade)
este o specie a genului epic înfățișându-se ca un amplu poem narativ, fără a exclude și unele
accente lirice, unde, în general, se proiectează un eveniment eroic, având protagoniști,
fie din timpuri istorice, fie din vremuri legendare, mitice, sau fantastice,
fie din realitatea imediată, personaje prezentate mai ales in antiteză.
Ciprian Porumbescu (născut Ciprian Gołębiowski; n. 14 octombrie 1853,[1] Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac – d. 6 iunie 1883,[2] Ciprian Porumbescu, România) a fost un compozitor român. A început studiul muzicii
la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat la „Konservatorium für Musik und
darstellende Kunst” în Viena, Printre cele mai populare lucrări sunt: „Balada
pentru vioară si orchestră” op. 29, opereta „Crai
nou” pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului
Românesc din Brașov (astăzi
Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de
muzică (1881-1883).
În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al
nostru steag e scris Unire”, muzică ce este folosită astăzi și de
către Albania pentru imnul național „Hymni i Flamurit”. De asemenea, a scris și
melodia fostului imn al României, Trei culori.
George Enescu (n. 19
august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai
important muzician român. A manifestat încă din copilărie o
înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5
ani a apărut în primul său concert și a început studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard
Caudella. Primele îndrumări
muzicale le primise de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae
Chioru
Între anii 1888 și 1894 studiază
la Conservatorul
din Viena, având profesori printre alții pe Joseph
Hellmesberger jr. (vioară) și Robert Fuchs (compoziție).
Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei,
concertele sale, în care interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de
Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix
Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea
doar 12 ani.
După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint,
își continuă studiile la Conservatorul
din Paris, între anii 1895 și 1899,
sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de
compozitor în cadrul Concertelor
Colonne din Pariscu Suita simfonică Poema
Română.
Opere
Simfonii
·
Simfonia
nr. 1 în Mi bemol major,
Op. 13 (1905)
·
Simfonia
nr. 2 în La major, Op. 17 (1912-1914)
·
Simfonia
nr. 3 în Do major pentru orchestră
și cor, Op. 21 (1916-1918)
Alte lucrări orchestrale
·
Suita
orchestrală nr. 1 în Do major, Op. 9 (1903)
·
Suita
orchestrală nr. 2 în Do major, Op. 20 (1915)
Muzică de cameră
Cvartete pentru coarde
·
Cvartet
pentru coarde nr. 1 în Mi bemol major, Op. 22, Nr. 1 (1920)
·
Cvartet
pentru coarde nr. 2 în Sol major, Op. 22, Nr. 2 (1950-1952)
Sonate
·
Sonata
pentru vioară nr. 1 în Re major, Op. 2 (1897)
·
Sonata
pentru vioară nr. 2 în Fa minor, Op. 6 (1899)
·
Sonata
pentru vioară nr. 3 în La minor "în caracter popular românesc", Op. 25 (1926)
·
Sonata
pentru violoncel nr. 1 în Fa minor, Op. 26, Nr. 1 (1898)
·
Sonata
pentru violoncel nr. 2 în Do major, Op. 26, Nr. 2 (1935)
Alte lucrări de cameră
·
Octet
pentru coarde în Do major,
Op. 7 (1900)
·
Cantabile
și presto pentru flaut și
pian (1904)
·
Dixtuor în Re major pentru suflători, Op. 14
(1906)
·
Concertstück pentru violă și pian (1906)
·
Légende pentru trompetă și pian (1906)
·
Cvartet
pentru pian nr. 1 în Re major, Op. 16 (1909)
·
Impressions
d'Enfance (Impresii din
copilărie) pentru vioară și pian, Op. 28 (1940)
·
Cvintet
pentru pian în La minor,
Op. 29 (1940)
·
Cvartet
pentru pian nr. 2 în Re minor, Op. 30 (1943-1944)
·
Simfonia
de cameră pentru 12
instrumente, Op. 33 (1954)
Muzică pentru pian
·
Suita
pentru pian nr. 1 în Sol minor "în stil vechi", Op. 3 (1897)
·
Suita
pentru pian nr. 2 în Re major, Op. 10 (1901-1903)
·
Suita
pentru pian nr. 3 (Pieces impromptues), Op. 13 (1913-1916)
·
Sonata
pentru pian nr. 1 în Fa diez minor, Op. 24, Nr. 1 (1924)
·
Sonata
pentru pian nr. 3 în